luni, 11 iulie 2011

Drumul. Prima zi!

    Vineri -1 iulie 2011.


     'Machinutza'- Bucuresti-Murighiol. Florin, soferul - m-a 'amenintat' sa nu postez poze cu el :) asa ca il las in anonimat vizual- merge ceas, opririle sunt parca si ele numarate, calculate:).
     La Murighiol sarim din masina in barca, ne luam la revedere, urari de bine si in 40-50 de minute suntem la Sfantu Gheorghe.

                                              
    Ca orice barcagiu care se respecta si care e dotat cu inzestrari 'naturale' -detectabile in cai putere, dupa cateva momente de acomodare, ii da discret 'blana!', asta asa, ca sa vedem de ce e in stare mica sa ambarcatiune!
                                            
Afara sta sa ploua, asa ca scoatem nitel toba ca sa vorbim cu norii:) si totodata sa ne facem anuntata sosirea in zona :) Despre aceasta toba si virtutile sale voi povesti cu alta ocazie, acum suntem pe drum, barca goneste peste ape, curentii de aer ne vantura auzul si aurele :), nu prea e timp, nici conditii prielnice de taifas...


      
   Vremea tine totusi cu noi. Ploaia ne ocoleste, doar catva picuri ne ureaza bun venit:)! 
   Asa incat luam o pozitie mai relaxata si ne bucuram de drum si de barca ce salta sprintena peste valuri.




  Lasam tot mai mult norii in urma noastra, si ne relaxam mai abitir :))






   ( In paranteza fie spus, imaginile cu picioare si talpi umane proiectandu-se peste peisaj au talcul lor:), si asa cum banuiti poate, ele au sa se repete fara doar si poate; prima lor aparitie spontanee s-a produs la Agra, in preajma Taj Mahalu-lui, de atunci s-au perpetuat si raspandit, devenind o specie aparte, independenta, de o uimitoare diversitate in propria-i monotona repetitie, inzestrata cu o fantastica capacitate de autogenerare. Scuzati digresiunea:) revenim la drum!din nou calare pe caii putere ce gonesc peste ape!)


   Ajungem, suntem intampinati pe ponton de o gasca de vlajgani care debaraseaza barca de toate bagajele si lucrurile carate in doi timpi si trei miscari. Dupa ce suntem condusi spre camerele noastre, suntem invitati sa facem un tur de recunoastere prin complex inainte de masa. Remarc frumusetea ce ma inconjoara, bunul gust si discreta atentie si ingrijire ce se da acestui spatiu, Nu retin insa mare lucru logistic vorbind, mi-e o foame de lup vegetarian, de abia astept sa ma ased la masa, voi relua mai tarziu cu harta ce probabil se gaseste la receptie intreg traseul. Acum vreau doar sa mananc:))!!! Cu tot respectul pentru cei care ma considera un tip spiritual:))!


Putina odihna, apoi spre seara o plimbare pana la mare. Locuri de un pitoresc tulburator-linistit, firesc. Aud vocea luntrica infarsit multumita. Un frumos ce te asaza intru fiinta. Senzatie de impacare, de regasire launtrica.
Imi place, simt ca ma vor astepta momente deosebite aici; ca pasii, destinul, briza nestiuta m-au purtat acolo unde trebuia.
  
    ...Follow your bliss and the universe will open doors for you where there were only walls”. spunea undeva Joseph Campbell, monstrul sacru al mitologiei, din nefericire nu prea citit si frecventat . Laitmotiv preluat cu succes grandios de Coelho in Alchimistul: cand iti doresti cu ardoare ceva, intreg Universul conspira la realizarea dorintei tale.
          Fraza cat se poate de veridica, de reala, desi subzista intr-un plan nu foarte vizibil pentru cei mai multi dintre oameni. O resimt cu putere, cu infiorare in acest moment. Tot asa cum o simteam vibrind secret si intens in calatoriile mele in India... ori uneori, in pelerinajele din spatiul nostru sacru - si ma refer cu precadere la manastiri, dar nu numai...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu